Votul in absenta alegerii

Din pacate foarte multi dintre noi se hranesc cu iluzia ca traiesc intr-o democratie doar pentru ca le este garantat dreptul de a merge la vot. Dar intr-o democratie in adevaratul sens al cuvantului votul conteaza doar in prezenta posibilitatii reale de a alege.

Mi-as dori sa reflectam o vreme asupra motivelor pentru care asa-numita datorie de a vota indiferent de circumstante este atat de rar pusa la indoiala. Este evident ca  votul este un fel de instutie sacrosancta, mai presus oricaror critici,  iar obligatia de a merge la vot  este  sinonima cu un cetatean responsabil. Votul este profound inradacinat in traditia democratica, iar traditia nu poate fi contestata fara a risca oprobiul public.

Cu toate acestea, orice persoana constienta de spectacolul politic actual nu poate sa nu se intrebe daca nu gresim prin automatismul cu care privim lucrurile. Iar daca aceasta suspiciune este corecta ar fi o greseala mult mai mare sa nu contestam traditia.

Sa incercam sa analizam datoria de a vota in spirit interogativ mai degraba decat partinitor.

In prezent, cei care se prezinta in fata noastra pentru a fi alesi nu mai concureaza pe baza competentei individuale ci se intrec pentru cel mai popular discurs  si cele mai nastrusnice  promisiuni.

Rezultatul acestei competitii de iresponsabilitate este ca alegatorilor nu li se mai ofera sansa de a decide pe baza meritelor si competentei candidatilor si au doar optiunea de a alege dintre aceiasi oportunisti.

Auzim din ce in ce mai des scuza conform careia “Am ales raul cel mai mic”. In spatele acestei confesiuni se ascunde atat un compromis moral cat si o aberatie politica, iar combinatia dintre cele doua va duce in final catre un dezastru economic.

Oportunistul, prin definitia oferita de dictionar este acel om care isi schimba opiniile si actiunile pentru a se potrivi imprejurarilor. In viata politica contemporana, oportunistul este orice candidat a carui opinie depinde integral de ceea ce are mai mult farmec electoral.

Integritatea este sacrificata in favoarea convenientei.

Printr-un egocentrism fara egal, politicianul de azi considera ca  alegerea lui intr-o functie este mai presus de sinceritate. Si atunci, de ce, ma intreb ca un cetatean responsabil, trebuie sa girez o minciuna prin votul raului mai mic?

Oportunismul poate fi comparat? Poate fi un oportunist mai putin vinovat decat altul? O persoana care minte o data pentru numar de voturi nu va repeta acest lucru pentru si mai multe voturi?

Principiile nu permit compromisuri. Sunt fie urmate, fie abandonate.  Iar printr-o deviere de la integritate se demonstreaza disponibilitatea de a sacrifica principiile pentru un loc in soarele puterii.

Un cetatean responsabil are datoria sa voteze un candidat iresponsabil? A opta pentru iresponsabilitate in numele unei datorii democratice este o interpretare gresita a notiunii de datorie. A vota raul cel mai mic pentru ca nici un om integru nu se implica este ca si cum am incuraja si alti oportunisti sa candideze,  subminand aparitia si implicarea oamenilor de care avem de fapt nevoie.

Si ce s-ar intampla daca nu am merge la vot? Care ar fi rezultatul acestui protest substantial, a acestei demonstratii largi de “vot prin intoarcerea spatelui”? Probabil ca pentru o vreme status quo-ul se va mentine, vom avea in continuare un procent mare de “rai mai mici” in serviciul public fagaduind privilegii in schimbul voturilor.

Dar in timp, acest refuz tacut dar elocvent de a participa la compromis poate imbunati situatia semnificativ. Oameni integri si fideli altor valori nu vor mai asista pasivi de pe margine iar vocea lor se va auzi din ce in ce mai tare.

Daca respectul pentru integritatea unui candidat ar fi un criteriu pentru a merge la vot, probabil ca acum prezenta la vot s-ar apropia de 0%. Si totusi, prin acest refuz de a vota, nu am alege intr-un fel? Nu am alege sa incurajam implicarea altui gen de oameni? Oameni din randul carora solutia poate incepe sa prinda contur.

Adaugat in: Politica

Publica un comentariu