Evolutia cosurilor de fum este una captivanta, progresul pe care il infatiseaza modelele prefabricate ale societatii actuale fiind unul care nu poate trece neobservat. In plus, acesta ne determina sa ne aducem aminte despre cosurile de fum pe care obisnuiau sa le foloseasca oamenii in trecut, fie ele unele casnice ori industriale.
Aparitia propriu – zisa a a primului cos de fum dateaza din secolul al XII-lea, utilitatea sa fiind una casnica. La polul opus, in plan industrial, primul cos a aparut in secolul al XVIII-lea. Exemplele fizice nu intarzie sa apara, cele doua locatii fiind ilustrative pentru Anglia zilelor noastre. Asadar, vorbim despre Yorkshire – Conisborough, respectiv Thornbury Castle. Tot in Anglia a fost configurat si primul cos de fum utilizat in scopuri industriale, lansarea sa avand loc in anul 1842. Somptuoasa constructie din Glasgow – Tennanst’s Stalk nu a rezistat foarte mult timp, ea fiind demolata dupa 17 ani.
Iar daca va intrebati cum erau folosite cosurile de fum pe vremuri, atunci ar trebui sa va aduceti aminte de perioadele in care extragerea plumbului din minereuri intruchipa un proces nefast pentru mediul inconjurator si pentru afaceristi, tocmai pentru ca se eliminau o sumedenie de vapori nocivi pentru organism, dar care erau imbibati cu plumb si argint.
Pentru a nu pierde cantitatile respective de minereuri, oamenii au inceput sa apeleze la eficienta cosurilor de fum orizontale, acestea fiind montate pe lungimi semnificative, de ordinul a cativa kilometri. Capatul unui astfel de cos era indreptat catre o regiune unde pagubele ar fi fost unele reduse, dar si controlate astfel incat sa nu afecteze populatia. Un alt avantaj era reprezentat de depunerile de argint si plumb care se formau la interiorul cosurilor respective, acestea fiind usor recuperate de muncitori.
In zilele noastre, oferta cosuri de fum s-a extins intr-o maniera uluitoare, pornind de la modelele vechi de cosuri realizate din caramida si ajungand la cele prefabricate, care pot fi usor exploatate in favoarea proprietarilor. Iar daca la inceput cosurile erau confectionate integral din caramida, caracterul evolutiv a condus la asezarea caramizilor in jurul unor tubulaturi din ceramica. Pentru a oferi un finisaj modern constructiei, specialistii montau o „palarie” in zona superioara a cosului, aceasta avand rolul de a preveni expansiunea fumului.
Desi cosurile traditionale conservau aspectul rustic al caselor, ele au fost treptat eliminate din grilele de produse ale producatorilor tocmai pentru ca ofereau mult mai multe dezavantaje decat avantaje. Montajul greoi, cantitatea imensa de condens pe care o determina, precum si imprimarea condensului la nivelul celui mai apropiat perete sunt doar cateva dintre aceste dezavantaje.
In schimb, cosurile profesionale precum acelea confectionate 100% din inox au reusit sa castige teren prin intermediul avantajelor lor, dintre care voi aminti doar tirajul optim, longevitatea constructiei ori montajul deosebit de rapid si necostisitor.
Citeste si
Adaugat in: Casa, Diverse
