Reciclarea si protectia mediului in Romania

Intr-o societate inapoiata precum cea romaneasca, notiunea de a recicla este una abstracta pentru cei mai multi cetateni. Asta pentru ca nu exista o preocupare a autoritatilor de a constientiza in randul populatiei nevoia de a recicla, beneficiile procesului si impactul prezent si mai ales viitor al acestui demers. Informatiile pe aceasta tema sunt abiguie, neclare, cadrul legislativ precar, logistica pentru implementarea procesului de reciclare este aproape inexistenta, iar Romania si romanii au doar de pierdut de pe urma acestei degringolade institutionalizata.
.
Institutiile statului nu fac mai nimic pentru promovarea si inocularea nevoii de reciclare in gandirea romanilor, iar atunci cand totusi se mobilizeaza pentru o actiune in aceasta directie, lucrurile se fac cu jumatati de masura, doar pentru a se bifa atingerea problemei. Se impune reciclarea intregului sistem pentru a se trece de la vorbe si hartii la actiuni solide, pentru binele nostru si al copiilor nostri.

Fundatiile si alte organizatii non-profit care activeaza in domeniul reciclarii si protectiei mediului duc momentan greul acestei batalii pentru salvarea Romaniei si din pacate sunt coplesite de multitudinea si amploarea problemelor. Fara implicarea organizata si sustinuta a administratiei centrale si a celei locale, nu se pot obtine rezultate notabile. Se trag doar semnale de alarma!

Romania este codasa Uniunii Europene in materie de reciclare, 99% din volumul deseurilor luand calea gropilor de gunoi si doar 1% din fiind reciclat … Trist, dar adevarat. Si nu avem nevoie de statistici sa vedem si sa intelegem aceasta realitate. La tot pasul intalnim in societate exemple negative care reflecta lipsa oricarei urme de cultura a reciclarii, a protejarii mediului. De la banalele hartii aruncate pe jos, pana la peturile care plutesc in voie pe ape de munte unde nu te-ai astepta sa le vezi, peste tot domneste nepasarea, lipsa de preocupare, lipsa de informatii, nesimtirea, atat din partea populatiei si a agentilor economici, dar mai ales din partea autoritatilor statului.

Pentru ca vrem nu vrem, statul este cel care trebuie sa creeze cadrul legal, logistic, informational si de control pentru ca protectia mediului si reciclarea deseurilor sa se transforme din simple vorbe in strategii guvernamentale, in masuri legislative, in organe de control si verificare a aplicarii lor.

In Romania se vorbeste despre reciclare dar nu se face aproape nimic:
+ Cadrul legislativ este defectuos (nici macar amarata aia de lege a picnicului n-au fost in stare s-o redacteze cum trebuie si dintr-o masura de protejare a mediului s-a transformat intr-o bataie de joc);
+ Logistica necesara pentru transpunerea in parctica a cadrului legislativ este sublima dar lipseste cu desavarsire;
+ Actiunile de control si sanctionare a celor care incalca legile privind protectia mediului sunt aleatorii si incidentale, nu o regula de care sa te temi;
+ Chiar si multe initiative pozitive se termina fara finalitatea scontata, fara a-si atinge obiectivul initial.

Sa va dau cateva exemple care ilustreaza plasarea sub nivelul marii a ceea ce inseamana protectia mediului si recicalarea in Romania:

1) In firma X s-a implementat colectarea selectiva a deseurilor, punandu-se la dispozitia angajatilor recipiente pentru trei tipuri de deseuri: hartie, plastic si resturi menajere (cele generate in mod uzual) … dar:
+ Multi angajati nu au minimul bun simt de a fi atenti ce si unde arunca, amestecand deseurile;
+ Desi colectarea la nivelul firmei se face selectiv, preluarea deseurilor de catre firma de salubritate se face „la gramada” ??!!

2) Initiativa „extraordinara” a unor hipermarketuri de a instala automate pentru reciclarea peturilor sau a dozelor din metal. Suna promitator, insa oferta de 5 bani per element reciclat este o bataie de joc care nu motiveaza nici macar boschetarii sa adune si sa recicleze respectivele deseuri. In tarile unde protectia mediului conteaza se platesc sume de 5-10 ori mai mari.

3) Zilele trecute s-a redeschis primul Muzeu al Deseurilor din Europa … Da, interesant. Si mai interesant este ca muzeul nu s-a deschis intr-o tara unde reciclarea cunoaste cote maxime, cum ar fi Belgia, Anglia, ci in Romania 🙂 Adevarul este ca la cata mizerie si gunoaie sunt in tara asta, ar putea organiza muzeul in Casa Poporului si tot nu cred ca ar fi spatiu suficient pentru prezentarea varietatii de exponate. Chelului, tichie de margaritar ii lipseste. Cred ca aici a avut un cuvant greu de spus Marga, aka omul cu calorifer la cap.

4) Din septembrie, 2012 s-a interzis comercializarea becurilor cu filament (totusi la raft mai gasesti beuri de 40w) prin aplicarea directivei UE care promoveaza lampile ECO (de tip CFL). Trecand peste faptul ca aceste lampi „ECO” sunt extrem de periculoase, odata cu promovarea lor nu s-a pus la punct si un sistem de colectare a lampilor uzate in punctele de vanzare. Asa ca daca s-a busit o lampa ECO o arunci la gunoi, insa odata ajunsa la groapa (sau chiar din masina de gunoi) lampa este facuta tandari si mercurul din ea se imprastie in natura … Foarte ECO si safe.

5) Aceeasi problema si cu bateriile. In foarte putine locuri gasesti puncte de colectare a bateriilor uzate. In general ajung la gunoi si acizii din ele se scurg in pamant …

Si exemplele pot continua la nesfarsit …

Raman la convingerea (trista) ca doar prin implicarea statului se pot face pasi reali in directia protejarii mediului si a reciclarii, pasi pe care statul nu are capacitatea de a-i parcurge in viitorul apropiat. Sper ca tutusi atunci cand in sfarsit vor exista dorinta, vointa si putinta rezolvarii problemei deseurilor si a protectiei mediului sa nu fie prea tarziu. Sper ca Romania sa nu se afle intr-un proces ireversibil de degradare si distrugere a naturii, pentru ca asta ehcivaleaza pe termen lung cu autodistrugerea.

Oare vom ajunge sa avem si in Romania o reciclare selectiva reala, in cursul vietii noastre?

Adaugat in: Business, Timp liber

Publica un comentariu