Opriti-va in a va judecat si a va condamna. Acestea nu ar trebui sa aiba nici un loc in perspectiva voastra ca un observator plin de compasiune. Daca alegeti sa va asumati responsabilitatea pentru gandurile voastre, nu judecati aceste ganduri sau pe voi insiva. Va observati si le acceptati cu valoare nominala, recunoscand ca mintea voastra umana nu face totul odata. Puteti recunoaste ca mintea voastra este data pentru a face evaluari rapide (daca nu chiar exacte) ale unei situatii si a locului dvs. in ea. Puteti sti asta fara a va judeca sau a va condamna pentru asta.
Iarta-te pentru toate momentele in care ai reactionat pe moment si pentru toate datile in care nu ai putut vedea dincolo de declansatoarele tale. Iarta-i pe cei care te-au ranit. Si daca poti face asta pentru tine, poti sa faci acelasi lucru si pentru ceilalti – observandu-i prin lentila compasiunii, mai degraba decat sa vezi doar declansatorii tai si sa reactionezi la ei asa cum ai facut inainte.
Spune-ti ca, daca erai in pantofii celeilalte persoane – ai fi crescut si ai fi avut aceleasi experiente – ai fi facut la fel.
Pentru ca nu stiti ce ati fi facut daca spiritul vostru ar fi locuit acel corp si creier special si apoi ati experimentat tot ceea ce aceasta persoana a experimentat in viata sa.
Nu stiti. Deci, nu presupune sa crezi ca ai fi facut mai bine.
Odata ce puteti sa recunoasteti acest lucru si sa va reamintiti ca toate fiintele vii, constiente, sunt toate conectate unele cu altele, puteti cel putin sa va exprimati o speranta sincera ca aceasta persoana va deveni tot ceea ce a fost creat pentru a fi.
Faceti acest lucru nu numai pentru a da celeilalte persoane darul de iertare, ci pentru a va revendica libertatea personala.
Pentru ca, in timp ce tineti mania fata de o alta persoana, nu sunteti liber sa credeti in persoana pe care ati fost creata-o sa fiti.
Citeste si
