Am amanat destul de mult acest articol iar motivele sunt intemeiate. In primul rand, nu am avut timpul necesar pentru a exprima intocmai ceea ce-mi doresc, drept pentru care am ales o zi mai linistita astfel incat sa pot scrie cat mai detaliat despre marea finala a turneului final din Brazilia. De asemenea, la mijloc s-au situat si cateva elemente interne printre care o mare dezamagire in privinta rezultatului, asteptarile si dorinta mea indreptandu-se catre o victorie a sud americanilor. Un lucru este cert, Germania a castigat pentru a patra oara Campionatul Mondial de fotbal in timp ce Argentina lui Messi trebuie sa se recunoasca invinsa si sa-si faca planurile pentru editia din 2018 gazduita de Rusia.
La inceputul turneului am avut o favorita certa si ea s-a numit Argentina, in pofida faptului ca si Italia sau Brazilia puteau castiga fara a-mi starni vreo tristete anume. Am mizat pe Argentina din mai multe motive iar unul dintre ele este simpatia fata de Messi, probabil cel mai bun jucator pe care l-am urmarit de-a lungul timpului. Dupa atatea trofee castigate cu Barcelona in ultimii 10 ani si dupa numeroasele critici afisate de asa-zisii specialisti ai fotbalului mondial, imi doream nespus de mult ca Messi sa ridice trofeul deasupra capului si sa inchida, astfel, gura multor contestatari. Argentinienii si-au facut loc pe nevazute pana in marea finala insa acest detaliu nu pare sa fi deranjat pe nimeni, Belgia sau Olanda fiind doar doua dintre victimele sonore ale sud americanilor.
In finala au dat peste tancul german, o echipa care zdrobise in meciul anterior echipa gazda, Brazilia, cu un neverosimil 7-1. Multe nu sunt de spus dupa meciul dintre Brazilia si Germania si am cam afisat tot ce gandeam in acest articol, cert este ca nemtii au avut parte de o seara perfecta care a culminat cu marcarea celor sapte goluri si cu varsarea multor lacrimi de catre publicul gazda. Dupa o asemenea semifinala, trebuie sa recunosc ca si eu o vedeam pe Germania mare favorita in disputa cu Argentina, meciurile destul de anoste facute de Messi & Co. lasandu-mi un gust mai degraba amar.
Dincolo de ceea ce se intamplase pana in aceasta faza a competitiei, eram oarecum nevoit sa mizez pe Argentina lui Messi si am fost trup si suflet alaturi de ei, in pofida faptului ca biletul meu de la pariuri, care s-a dovedit castigator pana la urma, a fost un X pauza, X final destul de previzibil. Spun previzibil pentru ca meciul Germaniei cu Brazilia fusese unul destul de dechis, cele opt goluri fiind destul de dificil de repetat la doar trei zile distanta. Asa-zisele mele planuri erau dupa cum urmeaza: rezultat de egalitate dupa cele 90 de minute si o victorie a Argentinei in prelungiri pe fondul unei caderi fizice a nemtilor. Sa fiu sincer, pronosticul meu a fost destul de aproape sa se adevereasca, echipa mai prezenta in repriza a doua cat si in prelungiri fiind Argentina. Nu stiu daca totul s-a petrecut pe fondul unei caderi fizice a nemtilor, cert este ca Argentina reusise sa echilibreze partida dupa o prima parte in care nemtii au tinut mai mult de minge si au avut cea mai mare ocazie in finalul reprizei.
Analizand putin partida, pot spune ca a existat un echilibru desavarsit intre cele doua echipe si ca varianta loviturilor de departajare era cea mai plauzibila si mai corecta. Germania a condus ostilitatile in prima parte, in pofida faptului ca Argentina a avut cateva ocazii extrem de mari prin Messi si mai ales Higuain, atacantul lui Napoli sutand anost dintr-o pozitie ideala. In partea secunda am asistat la o echilibrare a posesiei si a numarului de ocazii, atat Argentina cat si Germania avand cateva oportunitati de a marca ce puteau inchide finala. Ajunsi in prelungiri, atat eu cat si prietenii de la masa preconizam lovituri de departajare, ba chiar faceam diverse pronosticuri. Unul dintre ele a fost schimbarea portarului de catre Low, fapt care nu s-a mai petrecut datorita golului marcat sau pur si simplu nu trebuia sa se intample niciodata. Oricum, dat fiind faptul ca nu s-a mai ajuns la loviturile de departajare, am de gand sa-mi iert seful si n-o sa-i mai iau berea, pana la urma interesul era sa castige Argentina, berea putea sa vina si din fonduri proprii.
Gotze pot spune ca a fost cosmarul meu si al argentinienilor iar Schurle ajutorul sau de nadejde, faza din minutul 113 punand capat unei finale care se indrepta linistita catre penalty-uri. Nu am mai avut parte de lovituri de departajare, nu am mai avut parte de niciun pic de dramatism, doar de rasete din partea nemtilor si de plansete din partea celor aproximativ 40.000 de argentinieni care au asistat la partida de pe Maracana.
Sunt destul de suparat, chiar si acum, la doua zile dupa finala. Messi a avut o sansa uriasa de a castiga trofeul care ii lipseste din palmares si nu stiu daca la editia viitoare va mai fi capabil sa repete parcursul bun de pana in finala. Una peste alta, CM a luat sfarsit si cat de curand vom reveni la intamplarile nefericite de pe meleagurile autohtone. Sper sa ajung maine la partida Rapidului cu CS Craiova, mi-e dor sa-i sustin pe ai nostri 🙂
Citeste si
Adaugat in: Fotbal, Sport
