Cum a luat nastere Sistemul Solar?

O intrebare interesanta al carei raspuns este mai degraba o speculatie, ca tot ce presupune o analiza a unor aspecte pierdute in infinitul timpului si al spatiului. Este aproape amuzant cum perceptia oamenilor de stiinta si teoriile pe care acestia le emit pe vari-teme, in special privind universul, nasterea, expansiunea sa, ori trecutul mai mult sau mai putin indepartat al Terrei, se schimba radical cu fiecare noua descoperire, noua tehnologie de explorare a imensitatii spatiului cosmic, sau noi rezultate arheologice.

Plecand de la o inovare sau descoperire relativ marunta pot fi reasezate bazele unor intregi stiinte sau cel putin teorii stiintifice. Acest lucru denota relativitatea a tot ceea ce ne inconjoara, faptul ca totul este mai mult sau mai putin subiectiv si tributar perceptiei de moment, capacitatii omului de analiza, filtra si intelege lucrurile.

Astazi este acceptata in mediul stiintific teoria conform careia Sistemul Solar a luat nastere ca urmare a exploziei unei supernove care a interactionat cu norul de gaze si praf stelar al unei nebuloase in urma cu 4,6 miliarde de ani.

Resturile supernovei si parte din praful si gazele nebuloasei au inceput sa se invarta din ce in ce mai rapid in jurul axei a ceea ce a fost supernova, densitatea materiei a crescut treptat si a dus la formarea unei proto-stele prin comprimarea norului de materie, praf si gaze stelare sub forta gravitatiei.

Aceasta proto-stea este prima etapa in formarea Sistemului Solar. Viteza foarte mare cu care se miscau si se frecau particulele din interiorul proto-stelei a dus la cresterea treptata a temperaturii, pana la pragul de 18 milioane grade, moment in care s-a produs reactia de fuziune nucleara a atomilor de hidrogen si eliberarea de fotoni, marcand nasterea Soarelui, asa cum il stim si astazi.

Masa Soarelui a atras si consolitat materia care orbita in jurul sau, ducand in timp la formarea planetelor, a satelitilor acestora, a asteroizilor, cometelor, toate aflate sub tutela fortei gravitationale a Soarelui, ca centru al Sistemului Solar, lucrurile urmand sa raman asa pentru cel putin inca 6 miliarde ani.

Si fenomenul s-a petrecut si se petrece astfel in intreg Universul, care este presarat cu miliarde de alte sisteme stelare. In clipita din viata Sistemului Solar pe care o traim si noi, acesta are in structura noua opt planete (Pluto nu e chiar o planeta):
+ Mercur
+ Venus
+ Terra
+ Marte
+ Jupiter
+ Saturn
+ Uranus
+ Neptun
+ Pluto
… desi in afara de Pluto au mai fost identificate alte 4 planete „pitice”: Ceres (catalogat initial drept asteroid), Haumea, Makemake si Eris.

Statistici privind Sistemul Solar:
+ Numar sori: 1;
+ Numar planete: 8;
+ Numar planete pitice: 5;
+ Numar planete minore: peste 600,000;
+ Numar comete: peste 3,000;
+ Cel mai apropiat sistem stelar: Alpha Centauri (4 ani lumina);
+ Localizare: galaxia Calea Lactee;
+ Distanta intre Soare si centura exterioara a sistemului (centura Kuiper): ~ 50AU (1 AU = distanta Terra-Soare);
+ Distanta intre Soare si centrul galaxiei: ~ 27,000 ani lumina;
+ Viteza de orbitare a Sistemului Solar: 220 Km/s.

Dar ramane intrebarea incuietoare: ce a fost inainte de Big Bang, de marea explozie initiala? Iar daca privind lucrurile in plan religios, cine l-a creat pe Dumnezeu?

Sunt convins ca din perspectiva naturii noastre umane nu putem percepe si intelege intregul. Poate dupa ce ni se consuma viata ca muritori, vom putea accede catre un alt nivel, care sa permita o intelegere mai ampla a Universului si a fortelor care-l guverneaza, redevenind parte din energia sa primara.

Adaugat in: Diverse

Publica un comentariu