V-aţi întrebat vreodată dacă există vreo legătură între sintagma “angajat la stat” şi acţiunea (impropriu spus) de a sta? Există, v-o spune băiatul şi ştiu ce vorbesc. Nu mai este o noutate pentru mulţi ceea ce voi scrie în acest articol, însă atunci când vezi lucrurile din interior realizezi mult mai bine cum se duc pe apa sâmbetei banii publici din buzunarele contribuabililor. Treaba la stat nu merge pentru că:
1. Se vorbeşte la telefon. Excesiv de mult şi mai ales fără de rost. Se vorbeşte în interior, doar aşa de dragul bârfei şi al taclalelor, chiar dacă nu este nimic important de spus şi chiar dacă birourile între care se vorbeşte sunt la acelaşi etaj, la distanţă de două uşi. Se vorbeşte în exterior, acasă la părinţi, la verişoara de la Constanţa, la locul de muncă al soţului/soţiei (tot bugetar), la alte instituţii unde chiar dacă s-a rezolvat problema trebuie să ne luăm la ceartă cu funcţionarul respectiv ca să înţeleagă imbecilul cine este şeful şi să ţinem linia ocupată, etc. Ore întregi interioarele unor birouri destul de importante sună ocupat. Aceleaşi persoane mereu şi în aceleaşi intervale orare. Aş putea spune cel puţin 5 intervale de timp în care telefoanele a 5 compartimente vor suna ocupat. Timpul petrecut fără rost la telefon nu poate fi recuperat, însă ar putea fi folosit în scopuri mult mai productive!
2. Toată lumea are PC. Prea multe calculatoare în aproape toate compartimentele. Fie că fişa postului tău prevede munca la computer sau nu, tu vrei să-l ai. Fie că ştii sau nu să lucrezi la calculator, tu îl ceri, să fie acolo la tine pe birou, chiar dacă îl ţii închis. Poate vin rudele de la ţară în vizită pe la tine, că au auzit că lucrezi la stat şi să vadă şi ei ce important ai ajuns de ţi-au pus computer în birou. Iar dacă ştii să foloseşti calculatorul, cu siguranţă îl foloseşti doar pentru 10% din munca pe care trebuie să o faci. În rest pierzi vremea cu jocuri online (travian, triburile şi conquiztador sunt la ordinea zilei), citeşti presa de scandal (click, can-can şi libertatea au siteuri foarte frumos colorate), presa locală, YM, Facebook (în exces), hi5 (da da, unii doar acum îl descoperă), radiouri on-line, emailuri cu pps-uri, chiar şi v-play are fanii lui bugetari. Când ai timp să pierzi vremea cu toate astea există două variante: ori ai terminat tot ceea ce aveai de făcut şi atunci înseamnă că eşti foarte productiv (!!!), ori nu ai destulă încărcare pe post şi atunci ne putem lipsi de tine. În ambele cazuri faptul că o arzi aiurea pe net aduce pierderi la buget!
3. Obiectivul nostru: ora 16:00. Sunt bugetari care de asta vin la lucru. Ca să aibă de unde pleca acasă după masa, la ora 4 fix. Oricât de mult timp ai pierdut în acea zi şi oricât de multă treabă a rămas nerezolvată, e lege ca la ora 16:00 fix să ieşi pe poarta instituţiei. Să nu se întâmple să te vadă unul-altul că mai stai 10-20 de minute peste program, că încep glumele cu orele suplimentare şi statuile ce se ridică în cinstea angajaţilor conştiincioşi. Dacă ştii că ai pierdut 10, 20, 30 de minute din orele de muncă vorbind la telefon sau navigând fără rost pe net, fă bine şi rămâi până la 16:30 – 17:00 să termini ce a rămas nerezolvat. Nu mai zic dacă eşti zărit sâmbăta sau, mai grav, duminica pe la muncă. Eşti o ruşine!
4. Toată lumea se pricepe la orice. Fie că eşti de profesie inginer, sociolog sau jurist tu te pricepi la contabilitate. Ţi se pare corect să-ţi bagi nasul în treburile financiare şi să nu-i laşi pe cei în măsură să-şi facă treaba, deoarece ai urmat şi tu un curs de 4 zile contabilitate primară, în urmă cu 11 ani şi ai diplomă de expert. La fel cu partea informatică. Frate, toţi sunt experţi în reţele, în securitatea datelor, în prgramare, în proiecte informatice. Nici nu ştiu la ce au mai fost angajaţi nişte absolvenţi de informatică să se ocupe de administrarea reţelelor de comunicaţii când există mineri şi filologi experţi în instalat Widows Xp. La naiba, am înţeles că şi îngrijitorul din curte face ceva curs de calculatoare şi vrea să lucreze la IT. Ar fi bine să-şi facă fiecare treaba lui cât mai bine şi să-i lase pe ceilalţi în pace pentru că fiecare îşi ia banul pentru ceea ce este angajat să facă.
5. Prea multă şefime. Biroul X este subordonat departamentului Y, care la rândul lui este subordonat compartimentului Z, subordonat directorului W, subordonat Directorului General. Deci, din start ai vreo 5 şefi. Fiecare nebun în felul lui, fiecare cu pregătirea lui, fiecare cu ideile lui, fiecare cu mutra lui. Fiecare vrea altceva, fiecare se dă el ca fiind mai rotund, fiecare vrea să avanseze cât mai sus pe spatele subalternilor. Nu ai cum să-i mulţumeşti pe toţi şi poate că nici nu te prea strădui. Fiecare dintre ei vrea şedinţe şi convocări de urgenţă. Şi uite aşa se pierde timp preţios în care ai putea face altceva, mult mai util, dar nu-i aşa, ne plac şedinţele în care putem urla la ceilalţi. Decât 5 şefi nepricepuţi, mai bine unul singur, autoritar, dar iscusit!
Şi ne mai plângem de tăierea cu 25% a salariilor?
Citeste si
